Posted on

Citate celebre pentru combaterea anxietății

           

                  Pentru că mulți noi ne luptăm cu anxietatea și cu îngrijorarea, m-am gândit să adun câteva citate celebre inspirate din mai multe surse. Acestea pot să fie foarte benefice în psihoterapia anxietății.

1. „Nu trebuie să-ți controlezi gândurile. Trebuie doar să încetezi să le lași să te controleze”. – Dan Millman

          Cercetările au arătat că cu cât mai mult încercăm să ne controlăm gândurile nedorite acestea ajung de multe ori să pună mai mare stăpânire pe noi.

2. „Perfecțiunea este dușmanul binelui.” – Voltaire

             Multe studii științifice arată că perfecționismul este strâns legat de anxietate. Pentru a învinge stilul perfecționist de a acționa este bine să facem lucrurile cele mai potrivite cu valorile noastre personale într-un anumit moment, chiar dacă nu este un lucru perfect și contextul
nu este ideal. De exemplu, poți saluta prietenos, mai degrabă decât evitați pe cineva, doar pentru că ai uitat numele persoanei respective.

3. „Nu crede tot ce gândești!” – Autor Necunoscut

              Gândurile noastre sunt expresia percepției despre lume și viața, însă asta nu însemnă că ele exprimă mereu realitatea.
Dacă te simți anxios sau rușinat, întrebă-te ce gând sau presupunere determină acea emoție. Vei descoperi că acel gând va fi de cele mai multe ori irațional.

4. „Singura cale de ieșire este să te confrunți cu situația”. – Robert Frost

          De cele mai multe ori, cea mai bună modalitate de a învinge anxietate este expunerea la lucrurile de care ne este frică. Prin expunere ajungem să ne convingem că acele lucruri sau situații de care fugim nu sunt de fapt atât de periculoase pe cât credem.

5. „Dacă acționezi în continuare așa cum ai făcut-o întotdeauna, vei primi întotdeauna ceea ce ai primit și până acum.” – Steven Hayes

          Acest citat al cuprinde principiul conform căruia a deveni mai puțin anxios implică acționare diferită.
Nu te poți aștepta ca anxietatea ta să scadă dacă gândurile și acțiunile tale sunt aceleași. Dacă îți schimbi comportamentul, gândurile și emoțiile tale se vor schimba.

6. „Când schimbi modul în care privești lucrurile, lucrurile pe care le privești se schimbă.” – Wayne Dyer

            Uneori putem să ne reducem anxietatea doar prin a vedea diferit situația de care ne este teamă. De pildă, daca începem să privim o situație ca fiind mai puțin periculoasă decât gândeam inițial, anxietatea se poate diminua.

7. „[Respirația lentă] este ca o ancoră în mijlocul unei furtuni emoționale: ancora nu va face ca furtuna să dispară, dar te va ține neclintit până când va trece.” – Russ Harris

          De multe ori suntem așa de compleșiți de o situație negativă încât uităm că ne putem retrage un moment și să respirăm și să inspiră adânc. Acest lucru poate să fie o ancoră care să ne ajute în momentele când nu știm ce să facem.

8. „Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.”- Isus Hristos

             De multe ori avem tendința de a ne uita cu îngrijorare la ziua de mâine ca și cum am avea de astăzi resursele pentru a face față pentru ziua de mâine și ne proiectăm astfel cu resursele limitate de astăzi în viitorul necunoscut ca și cum ar trebui să facem față de pe acum. Dumnezeu ne asigură însă că El va fi cu noi și ne va da resursele necesare pentru ziua următoare exact atunci când vom avea nevoie.

9. „Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi– Apostolul Petru

            Probabil că una dintre cauzele pentru care anxietatea este așa de frecventă în populație este pentru că oamenii și-au pierdut credința
că există un Dumnezeu care poartă de grijă. Dumnezeu își dorește ca noi să nu fim împovărați de frici și să-l lăsăm pe El să ne poarte de grijă mai ales acolo unde noi nu putem să controlăm lucrurile.

Bibliografie

https://www.psychologytoday.com/intl/blog/in-practice/201301/anxiety-quotes-the-ten-best-quotes-about-overcoming-anxiet

Posted on

Ce este psihoterapia?

       Probabil că mulți dintre voi auziți des acest termen însă puțini știți exact ce înseamnă. De aceea am ales să scriu un scurt material despre ce este psihoterapia.

       Psihoterapia este o modalitate de a ajuta persoanele care suferă de tulburări mentale și/sau trec prin dificultăți emoționale. Această formă de tratament psihologic poate ajuta la eliminarea sau controlul simptomelor, astfel încât persoana să poată funcționa mai bine în viața de zi cu zi. Scopul psihoterapiei este de a crește starea de bine și de a ajuta vindecarea.

        Problemele adresate în psihoterapie includ dificultăți de a face față provocărilor vieții de zi cu zi precum: impactul unei traume, probleme psihologice cauzate de boli fizice, pierderea unei persoane dragi; și tulburări mentale specifice, cum ar fi spre exemplu: depresia, anxietatea și tulburările de personalitate.

        Psihoterapia poate fi utilizată în combinație cu medicația. De pildă, acolo unde tulburarea mentală este mai severă se recomanda atât un tratament medicamentos prescris de către un medic psihiatru cât și psihoterapie.

       Psihoterapia poate fi realizată într-un cadru individual, familial, de cuplu sau de grup și poate desfășura atât cu copiii cât și adulții. De asemenea, acesta se poate realiza atât online cât și fată în față. Ședințele se desfășoară de obicei o dată pe săptămână pentru aproximativ o oră. Atât clientul cât și psihoterapeutul trebuie să fie implicați activ în psihoterapie. Pentru ca psihoterapia să fie eficientă este nevoie de o relație de încredere între psihoterapeut și client, aceasta se mai numește și relație terapeutică.

         În ceea ce privește durata tratamentului, psihoterapia poate fi de scurtă durată (câteva sesiuni), abordând probleme mai puțin severe, sau de lungă durată (luni sau chiar ani), abordând probleme complexe (cum ar fi tulburările de personalitate). Obiectivele tratamentului și aranjamentele legate de durata tratamentului ce trebuie îndeplinite sunt planificate în comun de către terapeut și client. De asemenea, psihoterapeutul împreună cu clientul, stabilesc o listă de probleme ce urmează să fie abordate pe parcursul psihoterapiei.

         Confidențialitatea este o cerință de bază a psihoterapiei. Deși pacienții împărtășesc sentimente și lucruri personale, psihoterapeutul are obligația de a păstra confidențială orice informație pe care clientul o împărtășește.

        Cercetările arată că majoritatea persoanelor care beneficiază de psihoterapie prezintă o ameliorare a simptomelor și își îmbunătățesc funcționarea în viața de zi cu zi. Sunt numeroase studii care arată că psihoterapia îmbunătățește emoțiile, comportamentele dar produce și schimbări pozitive în creier și corp.

       Prin utilizarea tehnicilor de imagistică cerebrală, cercetătorii au observat anumite schimbări pozitive în creier la persoanele cu afecțiuni mintale (inclusiv depresie, tulburări de panică și alte afecțiuni) ca urmare a tratamentului psihoterapeutic. În cele mai multe cazuri, modificările la nivelul creierului rezultate din psihoterapie au fost similare cu modificările rezultate din tratamentul medicamentos.

       Studiile arată că psihoterapia este cu adevărat eficientă doar dacă clienții depun efort în a realiza sarcinile recomandate de către psihoterapeut.

        Este important de reținut că pentru a profita la maximum de psihoterapie, aceasta trebuie abordată ca un efort de colaborare, este nevoie ca și clienții să fie deschiși, și cu dorință de schimbare urmând planul convenit pentru tratament. Este foarte important ca persoanele care se înscriu într-un program de psihoterapie să depună efort pentru a realiza sarcinile dintre sesiuni, cum ar fi să monitorizeze gândurile într-un jurnal sau să exerseze și să aplice lucrurile discutate în ședințele de psihoterapie.

Posted on

Ce sunt atacurile de panica și cum se tratează?

1. Cum se manifestă atacurile de panică?

Poate ai avut momente când ai simțit că ești extrem de
tensionat, că nu mai poți respira, că inima îți bate foarte tare, nu înțelegi
ce ți se întâmplă și undeva în spatele minții tale te gândești că vei muri sau că vei înnebunii….

Cam așa s-ar descrie experiența subiectivă a unui atac de panică…

Mai multe atacuri de panică repetate pot conduce la tulburarea de panică. Această tulburare apare cam la 2-5% din populație. Diagnosticul de tulburare de panică se poate pune doar atunci când o persoană are atacuri de panică repetate, care apar brusc “ca din senin”.

Simptomele atacului de panică pot să difere de la o persoană la alta, dar una dintre caracteristicile cele mai importante ele acestor episoade de frică foarte intensă este legată de faptul că persoana crede că aceste atacuri de panică afectează sănătatea fizică și/sau pot pune în pericol și sănătatea mentală (persona crede își va pierde mințile sau va înnebuni).
Printre cele mai comune simptome ale atacului de panică sunt:

  • palpitații, bătăi puternice și/sau accelerate ale inimii
  • transpiraţie
  • valuri de căldură sau de frig
  • amorţeală, furnicături în corp
  • tremurat sau frisoane
  • senzaţie de sufocare sau de nod în gât
  • respiraţie îngreunată sau senzaţia de tăiere a respiraţiei
  • presiune, disconfort sau durere în piept
  • greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul
  • senzație de ameţeală, de rău, de pierdere a echilibrului sau de leşin
  • senzație de irealitate, de a fi în afara corpului sau senzația că ceea ce se petrece este ciudat, neobișnuit
  • teama de a muri
  • teama de a pierde controlul sau de a înnebuni

2. Care sunt factorii care cauzează panica?

Principalul factor cauzal al atacurilor de panică este interpretarea distorsionată (de cele mai multe ori catastrofică) a senzațiilor de frică. Persoanele cu atacuri de panică sunt convinse că senzațiile pe care le trăiesc le pun viața în pericol. Cele mai frecvent întâlnite interpretări legate de senzațiile de frică sunt următoarele:

  • „Nu trebuie să am anxietate. Faptul că îmi este frică, asta arată că este ceva în neregulă cu mine”.
  • „Nu pot să tolerez frica și senzațiile neplăcute”.
  • „Este groaznic să te simți anxios, stările fizice mă vor copleșii”.
  • „Dacă cineva vede că sunt anxios va crede că sunt nebun”.

Făcând astfel de interpretări, senzațiile inconfortabile, dar firești (pe care alte persoane le-ar ignora sau nu le-ar da prea mare importanță) apar ca fiind mult mai grave decât sunt în realitate.

3. Care sunt factorii care mențin tulburarea de panică?

Pentru că atacurile sunt experiențe foarte neplăcute, cei care experimentează astfel de episoade de anxietate devin foarte preocupați ca acestea să nu se mai repete.
Astfel, persoanele care au avut atacuri de panică încep să evite locurile
sau situațiile în care au avut atacuri de panică (de exemplu: locurile
aglomerate, șofatul, momentele în care persoana este singură etc.)

Însă această strategie de a evita locurile în care panica a apărut în trecut nu face decât să afecteze funcționarea individului și să-l mențină într-o stare permanentă de îngrijorare și anxietate. Mai mult, pentru că atacurile de panică nu au de fapt legătură directă cu mediul în care acestea s-au declanșat ele pot să în ciuda evitării și a măsurilor de siguranță.

4. Cum se tratează atacurile de panica?

Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente
bine validate – care se aplică independent sau în combinație: psihoterapia cognitiv-comportamentală și medicația.

5. Ce presupune psihoterapia pentru tratarea atacurilor de panică?

Psihoterapia cognitiv-comportamentală are la bază nenumărate studii clinice care arată că tulburarea de panică poate să fie tratată prin modificare modului în care oamenii gândesc și a modului în care aceștia acționează. Scopurile principale al psihoterapiei este de a corecta interpretările greșite legate de anxietate și reducerea comportamentelor de evitare.

În cadrul psihoterapiei persoanele cu atacuri de panică învață că simptomele lor deși sunt inconfortabile nu sunt deloc periculoase și că se pot controla. Mai mult, aceștia învață că atacurile de panică sunt controlabile și că pot învăța să se confrunte cu situațiile pe care le evitau.

Psiholog dr. Diana Căzănescu

Posted on

Ce se întâmplă la psiholog?

Poate că te-ai gândit deja să-ți faci o programare cu un
psihoterapeut, și ești indecis pentru că nu ști la ce să așteptați iar acest
lucru te determină să amâni. În acest articol, am încercat să răspund la unele întrebări
și să ofer câteva informații cheie despre procesul de psihoterapie.

Ce este un psiholog? Un psiholog este o persoană ca oricare alta, însă care a studiat
psihologia și pe lângă studiile universitare a participat la un curs de
pregătire riguros, unde a învățat tehnici și mecanisme specifice pentru a ajuta
oamenii în anumite situații dificile. Psihologul nu este o persoană specială cu
anumite puteri „magice”, ci pur și simplu este o persoană care a investit mai
muți ani în a învăța cum să trateze anumite probleme de sănătate mintală (de
exemplu: depresie, anxietate).

Ce face psihologul? Psihologul este responsabil să asculte și să înțeleagă cât mai bine
problemele persoanelor care i se adresează. Astfel, prima parte a consilierii
constă într-o evaluare mai amănunțită prin care se investighează istoricul și cauzele
problemelor. Această etapă de evaluare are și rolul ca psihologul să poată
oferi persoanei consiliate o idee cât mai clară asupra problemelor sale. De
aceea, este adesea necesar ca în procesul de evaluare să fie aplicate
chestionare și interviuri clinice pentru a obține informațiile necesare
demarării procesului de psihoterapie.

În comparație cu un psihiatru, psihologul petrece mai mult cu pacientul. Psihologul
știe că viața personală este strâns legată de problemele mentale, iar persoana
care vine la psiholog trebuie să fie deschisă și sinceră cu privire la ceea ce
se întâmplă în viața sa. Chiar dacă psihologul încurajează clientul să
vorbească despre problemele sale, acesta nu va presa niciodată pe nimeni să se
deschidă înainte de a câștiga încredere.

Ce se întâmplă în prima ședință? În prima ședință, scopul este de a crea o imagine de
ansamblu a problemelor. Psihologul pune întrebări despre istoricul clientului
(de exemplu, istoricul familiei, dacă a fost supus unui tratament psihiatric
sau psihologic înainte etc.). Evaluarea problemelor poate continua pentru una
sau două sesiuni (în funcție de caz și de gravitatea problemei). După procesul
de evaluare, psihologul poate oferi clientului o idee clară despre probleme și
împreună cu acesta, pot stabili o listă de obiective specifice ce se dorește a
fi rezolvate (e foarte important ca obiectivele să fie realiste).

Cum apar schimbările? Este important să înțelegem că un proces de psihoterapie implică o
schimbare. Persoana consiliată este ghidată de psiholog în acest proces și este
important să înțelegem că doar mergând la psiholog, schimbările nu vor fi
substanțiale, este necesar ca și clientul să fie dispus să implementeze anumite
modificări și să îndeplinească anumite sarcini și activități între ședințele de
consiliere pentru a obține rezultate semnificative. Mai multe studii de
cercetare arată că psihoterapia nu este eficientă decât dacă consilierul își
face temele și implementează ceea ce a învățat în timpul ședințelor de
psihoterapie în viața de zi cu zi.

Cât de mult te poți baza pe psihoterapeut în procesul de psihoterapie? Psihoterapeutul este responsabil să ofere cele mai bune
tehnici și instrumente, să învețe și să ofere sprijin clientului pentru
implementarea schimbărilor. De asemenea, este important ca și clientul să aibă
încredere în psiholog și să înțeleagă planul de psihoterapie și tehnicile
sugerate de acesta pentru rezolvarea problemelor.

Este normal să te simți puțin stresat înainte de prima
ședință de psihoterapie, dar este important să înțelegi că psihologul ține cont
de acest lucru și că dorește să creeze un cadru cât mai sigur și confortabil
pentru ca procesul să fie cât mai ușor posibil. De asemenea, este important să
alegi un psiholog în care poți avea încredere.


Psiholog Dr. Diana Căzănescu

Posted on

Ce este consilierea creștină?

Consilierea creștină are la bază cuvântul Lui Dumnezeu (Biblia) și ar putea fi definită ca și un proces de schimbare în care cel consiliat își asumă responsabilitatea schimbării într-un mod activ pentru rezolvarea problemelor iar consilierul este cel care oferă soluții biblice la problemele emoționale și spirituale, având rol de îndrumător.

Consilierea biblică a început să fie conturată încă din istoria bisericii, puritanii fiind printre primii care au considerat importantă consilierea și în cadrul comunității creștine, aceștia au dezvoltat anumite metode, folosindu-se de autoritatea scripturii pentru a rezolva problemele. De asemenea, ei au dezvoltat un sistem sofisticat și sensibil de diagnosticare a problemelor personale, distingând o varietate de cauze fizice, spirituale, temperamentale etc. Puritanii nu s-au uitat doar la comportament, ci și la motivația și la dorințele omului, considerând că un remediu spiritual esențial este credința în Evanghelie.

In zilele noastre, asistăm pe de o parte la dezvoltarea psihoterapiei seculare atât în știință/cercetare cât și în practică, dar și la dezvolarea consilierii creștine tot mai mult, asta pentru ca nevoia este tot mai recunoscută și în cadrul bisericiilor și/sau în comunitățile creștine.

Consilierea creștina poate să uzeze și de metode de psihoterapie seculară, însă este bine ca metodele preluate din psihologie să fie validate științific (evidence-based) pentru că din păcate pe piață sunt foarte multe școli de consiliere si psihoterapie seculară care pretind că aduc vindecare și ameliorare însă nu au studii științifice riguroase în care sa se testeze efectul obiectiv al acestor intervenții. Este bine ca atunci când alegem psihologul/consilierul să știm dacă tratamentele pe care le folosește sunt testate și au dat rezultate, cu alte cuvinte este bine să știm dacă tehnicile promovate în consiliere sunt adevărate sau nu (multe lucruri pot sa facă bine pe moment însă nu duc neapărat la însănătoșire și vindecare).

Chiar daca psihologia științifică vine si ea cu lucruri utile, în consilierea creștină acestea nu trebuie puse mai presus de felul in Biblia vorbește despre om și despre probleme, însă vestea bună este că de cele mai multe ori se pot integra ideile științifice din psihologie asupra emoțiilor si comportamentelor cu ideile biblice pentru ameliorarea distresului emoțional.

Astăzi, una din formele de psihoterapie validate științific pentru tulburările psihologice este cea cognitiv-comportamentală. Psihologia cognitivă ne spune că felul în care interpretăm evenimentele de viată este important, un stil de gândire nesănătos este de cele mai multe ori cauza problemelor emoționale (un stil dezadaptativ de gândire ne poate afecta emoțional).

Biblia ne spune că lupta pentru credință și implicit pentru a avea o viață bună alături de Dumnezeu se dă în principal la nivelul minți (gândurilor) noastre (2 Corinteni 10:15, Efeseni 4:23, 1 Petru 1:13).  Metoda principală în consilierea cognitivă este înlocuirea gândurilor neadevărate (nesănătoase-nu sunt susținute logic sau empiric ) despre lume și viată și propria persoană cu gânduri raționale (corecte logic, empiric și pragmatic). Acest model se poate folosi și în consilierea creștină înlocuindu-se gândurile neadevărate cu adevărul Scripturii despre lume, viată si despre Dumnezeu.

Comparativ cu psihoterapia seculară , unde obiectivul principal este reducerea simptomatologiei/distresului psihologic, consilierea creștină are ca obiectiv supraordonat, pe lângă reducerea distresului emoțional si apropierea de Dumnezeu prin întărirea în credință (prin care se recapată pacea, bucuria, ohihna, libertatea în Isus Hristos) recunoscând că Scriptura aduce mai multe soluții la problemele omului decât psihologia, prin credința în Isus Hristos

Posted on

Anxietatea

Anxietatea este o emoție caracterizată de teamă și de neliniște. Aceasta apare de regulă când anticipăm un eveniment negativ sau când simțim că siguranța noastră este pusă în pericol.

Anxietatea este considerată normală dacă este caracterizată doar de un anumit grad de îngrijorare, fiind o emoție care ne poate ajuta să fim mai vigilenți și să ne pregătim pentru situații mai puțin plăcute. De regulă, anxietatea se exprimă la nivel fiziologic prin anumite reacții ale organismului (de exemplu: ritm cardiac crescut, dificultăți de respirație, tensiune la nivelul mușchilor, transpirație, tremurat etc.). Aceste reacții pot să difere de la o persoană la alta, dar în orice caz, anxietatea se manifestă printr-o încordare și o activare fiziologică care este resimțită în întreg organismul. De asemenea, anxietatea este însoțită și de anumite îngrijorări și temeri care apar la nivelul gândurilor (de exemplu: „Mi-e teamă că nu voi lua examenul”, „Mi-e teamă că cineva va râde de mine”, „Mi-e teamă că ceva rău se va întâmpla”).

Chiar dacă pare o emoție negativă funcţională, anxietatea, poate să devină o tulburare atunci când aceasta afectează viața in viața de zi cu zi. Atunci când anxietatea devine patologică, capacitatea de muncă, viața socială și starea de bine generală sunt afectate în mod semnificativ, iar îngrijorările și starea de activare fiziologică creează un disconfort aproape constant care de regulă se resimte ca și epuizare fizică, nemulțumire și distres generalizat.

Tulburările de anxietate pot sa ia mai multe forme, cu o varietate largă de simptome, astfel Asociația Americană de Psihiatria a descris câteva tipuri de tulburări de anxietate:

  • Tulburarea de panică – este caracterizată prin prezența repetată a mai multor atacuri de panică. Un atac de panică se manifestă ca o spaimă foarte puternică însoțită de palpitaţii, durere în piept, transpiraţii, tremor, senzaţii de sufocare, teamă de moarte, teamă de pierderea controlului, și altele.
  • Fobia socială – se caracterizează printr- o teamă constată legată de anumite contexte sociale, (de exemplu: teama de vorbit de în public, teama de a interacționa cu persoane noi, teama de a mânca în public și altele). Această formă de anxietate este strans legată de frica de a fi judecat de alții, sau de a fi pus în situații jenante în care persoana se face de râs. De asemenea, persoanele cu această tulburare caută să evite cât mai mult contextele sociale de care le este teamă.
  • Fobia specifică – este descrisă ca și o frică foarte intensă și exagerată legată, fie de anumite contexte (de exemplu: frica de a fi într-un lift, frica de înălțime, etc) sau frica de fată de anumite obiecte sau vietăți (de exemplu: obiecte ascuțite, câini, șerpi, păianjeni etc.). De regulă, persoana este înclinată să evite complet situațiile care-i provoacă această teamă exagerată.
  • Nevroza obsesiv-compulsivă este caracterizată de gânduri obsesive însoțite de comportamente compulsive. Gândurile obsesive sunt gânduri persistente și intruzive cu valență negativă pe care persoana le percepe ca fiind foarte greu de controlat și de regulă produc stări intense de frică (de exemplu, teama de a nu fi contaminat cu un virus sau o bacterie). Adesea, pentru a reduce teama cauzată de o anumită obsesie persoana recurge la anumite comportamente, care sunt realizate într-un mod repetat de foarte multe ori pe zi (un exemplu de comportament compulsiv în cazul obsesiei de a nu fi contaminat poate să fie spălarea excesivă a mâinilor).
  • Anxietatea generalizată – este o tulburare caracterizată de îngrijorare excesivă în aproape toate domeniile vieții (sănătate, situație financiară, siguranță, relații sociale). Îngrijorările zilnice sunt însoțite de episoade de teamă, accentuate de simptome fiziologice persistente: insomnii, amețeli, stări de agitație, palpitații, tensiune musculară.
  • Tulburarea de stres posttraumatic – se poate manifesta în urma unei experiențe de stres major (de exemplu: accident rutier, catastrofă naturală, viol etc). În urma experienței traumatice persona continuă să aibă stări intense de frică, agitație, insomnie, tensiune, datorate amintirilor intruzive legate de evenimentul traumatic.

Cum se tratează tulburările de anxietate?

Anxietatea se tratează fie prin medicație, fie prin tratament psihologic (psihoterapie) sau printr-o combinație dintre psihoterapie și medicație.

Tratamentul medicamentos poate reduce simptomele de anxietate acționând la nivelul sistemului nervos central sau periferic, reducând în principal activarea fiziologică cauzată de teama resimțită la nivelul organismului. Medicația în cazul anxietății trebuie să fie prescrisă și supravegheată de un medic psihiatru.

Ca și tratament psihologic, psihoterapia cognitiv-comportamentală este la ora actuală cea mai bine validată formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate fiind recomandată de ghidurile internaționale din domeniul sănătății mentale. Psihoterapia cognitiv-comportamentală îi învață pe cei care suferă de o tulburare anxioasă cum să își controleze stările de anxietate prin strategii eficiente de relaxare, prin identificarea și înlocuirea gândurile nesănătoase și, de asemenea, prin adoptarea unor comportamente mai eficiente în viața de zi cu zi, așa încât anxietatea să se reducă și chiar să fie prevenită ulterior.

Veste bună este că acest tip de terapie se poate impleti foarte bine cu consilierea creștină. Voi reveni și cu alte articole pe această tema!