1. Cum se manifestă atacurile de panică?
Poate ai avut momente când ai simțit că ești extrem de
tensionat, că nu mai poți respira, că inima îți bate foarte tare, nu înțelegi
ce ți se întâmplă și undeva în spatele minții tale te gândești că vei muri sau că vei înnebunii….
Cam așa s-ar descrie experiența subiectivă a unui atac de panică…
Mai multe atacuri de panică repetate pot conduce la tulburarea de panică. Această tulburare apare cam la 2-5% din populație. Diagnosticul de tulburare de panică se poate pune doar atunci când o persoană are atacuri de panică repetate, care apar brusc “ca din senin”.
Simptomele atacului de panică pot să difere de la o persoană la alta, dar una dintre caracteristicile cele mai importante ele acestor episoade de frică foarte intensă este legată de faptul că persoana crede că aceste atacuri de panică afectează sănătatea fizică și/sau pot pune în pericol și sănătatea mentală (persona crede își va pierde mințile sau va înnebuni).
Printre cele mai comune simptome ale atacului de panică sunt:
- palpitații, bătăi puternice și/sau accelerate ale inimii
- transpiraţie
- valuri de căldură sau de frig
- amorţeală, furnicături în corp
- tremurat sau frisoane
- senzaţie de sufocare sau de nod în gât
- respiraţie îngreunată sau senzaţia de tăiere a respiraţiei
- presiune, disconfort sau durere în piept
- greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul
- senzație de ameţeală, de rău, de pierdere a echilibrului sau de leşin
- senzație de irealitate, de a fi în afara corpului sau senzația că ceea ce se petrece este ciudat, neobișnuit
- teama de a muri
- teama de a pierde controlul sau de a înnebuni
2. Care sunt factorii care cauzează panica?
Principalul factor cauzal al atacurilor de panică este interpretarea distorsionată (de cele mai multe ori catastrofică) a senzațiilor de frică. Persoanele cu atacuri de panică sunt convinse că senzațiile pe care le trăiesc le pun viața în pericol. Cele mai frecvent întâlnite interpretări legate de senzațiile de frică sunt următoarele:
- „Nu trebuie să am anxietate. Faptul că îmi este frică, asta arată că este ceva în neregulă cu mine”.
- „Nu pot să tolerez frica și senzațiile neplăcute”.
- „Este groaznic să te simți anxios, stările fizice mă vor copleșii”.
- „Dacă cineva vede că sunt anxios va crede că sunt nebun”.
Făcând astfel de interpretări, senzațiile inconfortabile, dar firești (pe care alte persoane le-ar ignora sau nu le-ar da prea mare importanță) apar ca fiind mult mai grave decât sunt în realitate.
3. Care sunt factorii care mențin tulburarea de panică?
Pentru că atacurile sunt experiențe foarte neplăcute, cei care experimentează astfel de episoade de anxietate devin foarte preocupați ca acestea să nu se mai repete.
Astfel, persoanele care au avut atacuri de panică încep să evite locurile
sau situațiile în care au avut atacuri de panică (de exemplu: locurile
aglomerate, șofatul, momentele în care persoana este singură etc.)
Însă această strategie de a evita locurile în care panica a apărut în trecut nu face decât să afecteze funcționarea individului și să-l mențină într-o stare permanentă de îngrijorare și anxietate. Mai mult, pentru că atacurile de panică nu au de fapt legătură directă cu mediul în care acestea s-au declanșat ele pot să în ciuda evitării și a măsurilor de siguranță.
4. Cum se tratează atacurile de panica?
Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente
bine validate – care se aplică independent sau în combinație: psihoterapia cognitiv-comportamentală și medicația.
5. Ce presupune psihoterapia pentru tratarea atacurilor de panică?
Psihoterapia cognitiv-comportamentală are la bază nenumărate studii clinice care arată că tulburarea de panică poate să fie tratată prin modificare modului în care oamenii gândesc și a modului în care aceștia acționează. Scopurile principale al psihoterapiei este de a corecta interpretările greșite legate de anxietate și reducerea comportamentelor de evitare.
În cadrul psihoterapiei persoanele cu atacuri de panică învață că simptomele lor deși sunt inconfortabile nu sunt deloc periculoase și că se pot controla. Mai mult, aceștia învață că atacurile de panică sunt controlabile și că pot învăța să se confrunte cu situațiile pe care le evitau.
Psiholog dr. Diana Căzănescu