Anxietatea este o emoție caracterizată de teamă și de neliniște. Aceasta apare de regulă când anticipăm un eveniment negativ sau când simțim că siguranța noastră este pusă în pericol.
Anxietatea este considerată normală dacă este caracterizată doar de un anumit grad de îngrijorare, fiind o emoție care ne poate ajuta să fim mai vigilenți și să ne pregătim pentru situații mai puțin plăcute. De regulă, anxietatea se exprimă la nivel fiziologic prin anumite reacții ale organismului (de exemplu: ritm cardiac crescut, dificultăți de respirație, tensiune la nivelul mușchilor, transpirație, tremurat etc.). Aceste reacții pot să difere de la o persoană la alta, dar în orice caz, anxietatea se manifestă printr-o încordare și o activare fiziologică care este resimțită în întreg organismul. De asemenea, anxietatea este însoțită și de anumite îngrijorări și temeri care apar la nivelul gândurilor (de exemplu: „Mi-e teamă că nu voi lua examenul”, „Mi-e teamă că cineva va râde de mine”, „Mi-e teamă că ceva rău se va întâmpla”).
Chiar dacă pare o emoție negativă funcţională, anxietatea, poate să devină o tulburare atunci când aceasta afectează viața in viața de zi cu zi. Atunci când anxietatea devine patologică, capacitatea de muncă, viața socială și starea de bine generală sunt afectate în mod semnificativ, iar îngrijorările și starea de activare fiziologică creează un disconfort aproape constant care de regulă se resimte ca și epuizare fizică, nemulțumire și distres generalizat.
Tulburările de anxietate pot sa ia mai multe forme, cu o varietate largă de simptome, astfel Asociația Americană de Psihiatria a descris câteva tipuri de tulburări de anxietate:
- Tulburarea de panică – este caracterizată prin prezența repetată a mai multor atacuri de panică. Un atac de panică se manifestă ca o spaimă foarte puternică însoțită de palpitaţii, durere în piept, transpiraţii, tremor, senzaţii de sufocare, teamă de moarte, teamă de pierderea controlului, și altele.
- Fobia socială – se caracterizează printr- o teamă constată legată de anumite contexte sociale, (de exemplu: teama de vorbit de în public, teama de a interacționa cu persoane noi, teama de a mânca în public și altele). Această formă de anxietate este strans legată de frica de a fi judecat de alții, sau de a fi pus în situații jenante în care persoana se face de râs. De asemenea, persoanele cu această tulburare caută să evite cât mai mult contextele sociale de care le este teamă.
- Fobia specifică – este descrisă ca și o frică foarte intensă și exagerată legată, fie de anumite contexte (de exemplu: frica de a fi într-un lift, frica de înălțime, etc) sau frica de fată de anumite obiecte sau vietăți (de exemplu: obiecte ascuțite, câini, șerpi, păianjeni etc.). De regulă, persoana este înclinată să evite complet situațiile care-i provoacă această teamă exagerată.
- Nevroza obsesiv-compulsivă este caracterizată de gânduri obsesive însoțite de comportamente compulsive. Gândurile obsesive sunt gânduri persistente și intruzive cu valență negativă pe care persoana le percepe ca fiind foarte greu de controlat și de regulă produc stări intense de frică (de exemplu, teama de a nu fi contaminat cu un virus sau o bacterie). Adesea, pentru a reduce teama cauzată de o anumită obsesie persoana recurge la anumite comportamente, care sunt realizate într-un mod repetat de foarte multe ori pe zi (un exemplu de comportament compulsiv în cazul obsesiei de a nu fi contaminat poate să fie spălarea excesivă a mâinilor).
- Anxietatea generalizată – este o tulburare caracterizată de îngrijorare excesivă în aproape toate domeniile vieții (sănătate, situație financiară, siguranță, relații sociale). Îngrijorările zilnice sunt însoțite de episoade de teamă, accentuate de simptome fiziologice persistente: insomnii, amețeli, stări de agitație, palpitații, tensiune musculară.
- Tulburarea de stres posttraumatic – se poate manifesta în urma unei experiențe de stres major (de exemplu: accident rutier, catastrofă naturală, viol etc). În urma experienței traumatice persona continuă să aibă stări intense de frică, agitație, insomnie, tensiune, datorate amintirilor intruzive legate de evenimentul traumatic.
Cum se tratează tulburările de anxietate?
Anxietatea se tratează fie prin medicație, fie prin tratament psihologic (psihoterapie) sau printr-o combinație dintre psihoterapie și medicație.
Tratamentul medicamentos poate reduce simptomele de anxietate acționând la nivelul sistemului nervos central sau periferic, reducând în principal activarea fiziologică cauzată de teama resimțită la nivelul organismului. Medicația în cazul anxietății trebuie să fie prescrisă și supravegheată de un medic psihiatru.
Ca și tratament psihologic, psihoterapia cognitiv-comportamentală este la ora actuală cea mai bine validată formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate fiind recomandată de ghidurile internaționale din domeniul sănătății mentale. Psihoterapia cognitiv-comportamentală îi învață pe cei care suferă de o tulburare anxioasă cum să își controleze stările de anxietate prin strategii eficiente de relaxare, prin identificarea și înlocuirea gândurile nesănătoase și, de asemenea, prin adoptarea unor comportamente mai eficiente în viața de zi cu zi, așa încât anxietatea să se reducă și chiar să fie prevenită ulterior.
Veste bună este că acest tip de terapie se poate impleti foarte bine cu consilierea creștină. Voi reveni și cu alte articole pe această tema!